Un vânzător de diamante
A scos din locul rezervat,
Un diamant cu nestemate
La mulţii era de admirat!

Oameni trece-au pe la vitrină
Ca să admire diamantul!
Iar vânzătorul cu-a lui mână
Gesticula, cum nimeni altul!

Dar într-o zi prin magazin
Aparu-n om cu fruntea sus!
De şi-admiră diamantul fin!
Să-l cumpere n-a fost convins!

Oricât a-ncercat vânzătorul
Să-l lămurească pe drumeţ,
N-a fost convins cumpărătorul
De vânzătorul cel isteţ!

Dar când să părăsească locul
Apare-un om modest şi calm!
Deschi-se-ndată subiectul,
De diamant vorbi, cu elan!

El a descris cu-atâta foc
Cu-atâta dragoste diamantul,
Încât se întâmplă pe loc
Să facă omu-ndată târgul!

Dar înainte de-a pleca
Întrebă omul ,blând şi calm!
Nu pot nicicum a-mi explica
Cum ai vorbit cu-atât elan!

- Eu nu-s un vânzător ce caut,
Să îmi vând, marfa pe piaţă,
Sunt iubitor de diamant!
Şi-aceasta-i dă la om speranţă!

Tu cel ce-ai pornit pe cărare
Să fii urmaş a Lui Hristos
Descrie-L cu mare ardoare
Să poată toţi urca de jos!

Tu nu eşti pus ca vânzător
La fel ca cei ce vând pe piaţă,
Tu eşti, de Domnul iubitor,
Căci El a pus în tine viaţă!

Şi nu o viaţă muritoare
Cu bucurii ce pier pe drum,
Ci viaţă unde-i veşnic soare
Şi Împăratul cel mai bun!

Aşa deci să-L descrii pe Domnul
Cu foc, şi dragoste de El,
Atunci îl va primi tot omul
Şi-L vor cunoaşte toţii pe Miel!

Nu vor mai fi admiratori
Lucrării Celui sfânt Isus!
Ci vor fi mulţii împlinitori
Dorind s-ajungă-n ceruri sus!

24.01.2009gl